| 1.
|
PĂCĂL'I, păcălesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva în eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a însela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ Refl. A-si gresi socotelile; a aprecia gresit, a se însela. - Et. nec.
Sursă
: DEX'98
(28767)
- valeriu |
| |
| 2.
|
PĂCĂL'I vb. v. însela.Sursă
: Sinonime
( 199052)
- siveco |
| |
| 3.
|
păcăl'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. păcăl'esc, imperf. 3 sg. păcăle'a; conj. prez. 3 sg. si pl. păcăle'ască
Sursă
: DOR
(269415)
- siveco |
| |
| 4.
|
A PĂCĂL//'I ~'esc tranz. A face să se păcălească (recurgând la diverse mijloace necinstite); a amăgi; a însela; a minţi. /Orig. nec.
Sursă
: NODEX
(346776)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE PĂCĂL//'I mă ~'esc intranz. A lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare; a se însela; a se amăgi. /Orig. nec.
Sursă
: NODEX
(346777)
- siveco |
| |
|
|